În august, am călătorit în zona săsească de peste Carpați. După un drum destul de lung, am ajuns la porțile regiunii: Cetatea Făgăraș, unde tronează un impunător monument al Rezistenței Anticomuniste.
Ne-am cazat la o minunată pensiune din satul Bărcuț: Casa Marta, pe care o recomand cu căldură și confort. Pensiunea cuprinde clădirile restaurate ale unei case tradiționale, cu hambar, fânar etc.. Camerele pentru oaspeți au fost amenajate, cu gust, pe locul grajdurilor. Acolo am găsit o pajiște, căprițe, un loc de făcut focul, ingredientele unui sejur aproape de natura (România) sălbatică. Nu mai pun la socoteală roșiile cu gust de roșii, ouăle cu gălbenuș portocaliu și alte bunătăți servite cu generozitate la micul dejun.
În Bărcuț am găsit o frumoasă biserică fortificată (așa cum găsești în toate satele din zonă), dar și câteva surprize: un cuib de berze, un păr greu de roade, o doamnă fără vagabond, dar cu mulți puișori, un câmp de lavandă și multe flori.
Multe din clădirile tradiționale din satul Bărcuț sunt deteriorate sau chiar în ruină, consecințe ale exodului sașilor din regiune, care a atins apogeul după 1989 (a se citi un articol aici). Sentimentul părăsirii acestor locuințe, dar și al unei întregi civilizații este compensat de renovările desfășurate în ultimii ani, cu fonduri oferite de Uniunea Europeană. Prin aceste programe de reconstrucție au fost salvate de la distrugere numeroase biserici fortificate, unele introduse în Patrimoniul UNESCO (Biertan, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Câlnic și Valea Viilor).
Locurile din împrejurimi impresionează, de asemenea, prin aspectul sălbatic: se pot observa vulpi, căprioare și acvile la marginea șoselei. În anumite localități vedem cirezi de vite inundând șoseaua spre seară, la întoarcerea de la păscut.
Drumurile sunt deteriorate pe tronsoane semnificative, pe serpentine, chiar și cele care duc spre localități cu faimă, precum Alma Vii. În schimb drumul spre Viscri este ca-n palmă, poate și pentru că Prințul Charles trage adesea aici.
Am vizitat reședința din Viscri a Prințului Charles. Locul excelează prin simplitate și bun gust. O expoziție prezintă realizările Fundației Prințul de Wales, printre care am remarcat un proiect educațional și de reabilitare a monumentelor de arhitectură din Băile Herculane.
Nu pot să nu îmi exprim entuziasmul în fața atenției pe care viitorului Rege al Marii Britanii o acordă acestei regiuni, dar și pădurilor din Transilvania, pe care le-a evocat în celebrele filme documentare realizate de Charlie Ottley. Bine ar fi ca Fundația Prințului să contribuie cumva și la stoparea defrișărilor criminale, care se desfășoară de peste 30 de ani în pădurile Carpaților (a se vedea reportaje și filme mai jos). Am băut în curtea reședinței un sirop de rubarbă și am plecat cu o porție de clătite la pachet.
– va urma –
paseist 